Viata cotidiana este dominata de stres, agitatie si de grija zilei de maine. Ne aducem aminte cu nostalgie de momentele in care eram copii si aveam la dispozitie destul timp pentru a ne bucura de viata si de a rade impreuna cu prietenii.
Astazi, timpul liber a devenit un lux, iar de momentul cand am ras ultima oara imi aduc cu greu aminte. Din pacate, nu mai exista timp pentru a ne relaxa si nici nu prea mai avem chef de ras, datorita greutatilor vietii si a problemelor personale.
Nici macar nu ne mai gandim sa vedem o un film de comedie difuzat la televizor sau sa citim o carte buna, deoarece gandul ne duce catre plata ratelor, a facturilor, sau la faptul ca patronul se va trezi intr-o zi cu „capsa pusa” si ne vom pierde locul de munca.
Nici macar nu mai pot defini notiunea de comedie. Stiu ca aceasta este definita de mai multi teoreticieni, iar din punct de vedere literar este o specie a genului dramatic, ce poate fi scrisa atat in proza cat si in versuri si satirizeaza anumite obiceiuri sau realitati sociale, dar aceasta nu mi se pare totusi cea mai buna definitie.
Sau poate am ajuns aici datorita faptului ca am imbatranit si „m-am acrit”, asa cum imi spun mai multi prieteni?
Rasul este apanajul copilariei
Multa vreme am fost convins de superioritatea omului si am considerat rasul ca un apanaj exclusiv al naturii umane, dar spre stupoarea mea am aflat ca ma insel.
Asadar, intrebarea care ma macina este de ce si cand rad oamenii?
Din punctul meu de vedere, umorul este ca rasul unui copil regasit, deoarece copilul este singurul ce se poate bucura sincer de cele mai mici lucruri, iar aceasta bucurie este sincera, curata si inocenta.
Datorita experientei de viata si a problemelor de care s-au lovit, adultii si-au pierdut acea bucurie inocenta a copilariei, pe care incearca insa cu disperare sa o regaseasca cu ajutorul comediei. Situatiile comice ne pot descreti fruntea si ne pot face sa uitam, macar pentru o clipa, de toate problemele vietii cotidiene.
Desigur ca nu toti cei care cititi aceste randuri veti fi de acord cu definitia acordata de mine notiunii de umor si nici macar nu imi propun sa va fac sa o acceptati.
Freud credea ca un copil nu are un sentiment al comicului, aparitia si dezvoltarea acestuia fiind direct proportionala cu dezvoltarea psihica a individului.
Chiar si definitia umorului in viziunea lui Freud imi pare putin deplasata: umorul este rezultatul unei diferente de consum psihic ce deriva din compararea propriei persoane cu o alta.
Intrebarea mea este: ce facem in cazul in care suntem un grup mai mare, si „bagam la mijloc” un prieten bun, iar distractia este la cote maxime? Atunci nu mai este comedie? Haideti ca iarasi sunt carcotas.
Eu consider rasul numai ca rezultat al unei placeri pure. Spre exemplu, cred ca mai multi am ras (chiar si cand am devenit adulti) de cineva care a cazut pe gheata, chiar daca nu am constientizat prea bine de ce am facut asta. Am ras pur si simplu si gata!
Cu siguranta ca adultul nu mai are acces la sursele placerii unui copil, dar are totusi posibilitatea de a inlocui aceste surse cu ajutorul situatiilor comice.
Desi situatiile comice pot fi provocate de anumite imprejurari particulare, efectul acestora se face simtit numai atunci cand aceste manifestari devin o constanta si se repeta.
Daca stam totusi bine sa ne gandim, simtim cel mai des nevoia sa radem atunci cand suntem supusi unei tensiuni constante si nu vedem nici o iesire din acea situatie. De aceea consider ca umorul nu este numai o situatie hazlie, ci poate fi considerat ca o manifestare defensiva a organismului in fata factorilor de stres.
Desi am incercat sa va ofer o definitie (in maniera proprie) a rasului, comedia si umorul merita totusi studiate cu atentie, deoarece consider ca numai cu ajutorul rasului omenirea a continuat sa evolueze.
Umorul a reusit sa devina un element esential al umanitatii (ca si tehnologia sau comunicarea), fara de care traiul nostru zilnic ar fi cenusiu si tern.
Umorul este mecanismul de autoaparare al oamenilor
Desi foarte multi oameni rad atunci cad sunt supusi unor fenomene fizice primare (gadilatul, spre exemplu), multi dintre cercetatori situeaza rasul pe lista comportamentelor misterioase ale oamenilor.
Si cred ca inteleg aceasta clasificare, deoarece deunazi am citit si despre o mangusta care rade. Pare greu de crezut, nu? Nici eu nu am crezut, pana cand nu am vazut un filmulet pe net. Intrebarea care ma macina este: „pai mangusta de ce rade, ca doar nu are constiinta”?
Lasand la o parte manifestarile fizice, modul in care radem atunci cand percepem si reactionam la ceea ce vedem sau ce auzim ramane inca un mister, deoarece nu inteleg exact modul in care oamenii rad.
De ce unii oameni nu au umor? De ce unii rad la anumite glume, iar altii se uita la interlocutor cu o privire pierduta si nu reactioneaza deloc? De ce anumite glume la care parintii mei radeau cu hohote acum 20 de ani, acum nu ii mai amuza? Iar faptul ca exista oameni care rad chiar si atunci cand sunt pusi in fata unor situatii tragice chiar nu il inteleg.
Pentru ca nu am fost in stare sa imi raspund singur la aceste probleme, las in grija cercetatorilor sa incerce sa desluseasca aceste mistere, chiar daca uneori nu prea sunt de acord cu ele.
Astfel, conform ultimelor teorii in domeniu, singurul mod in care ne putem bucura de un film de comedie de exemplu este sa avem un creier „nehotarat”.
De acord, dar cum un asemenea creier poate savura un „comics” bun sau un film de comedie excelent? Tot cercetatorii ne spun cum ca acest creier minunat poate fi asemuit cu o forma anarhica de guvernamant, deoarece nu exista o autoritate suprema care sa coordoneze toate procesele din creier.
In acest mod, toate senzatiile percepute sunt lasate sa lupte intre ele pentru a obtine o prioritate in atentia nostra, iar acest mecanism de functionare ne permite sa rationam si sa ne gandim logic.
Umorul isi face aparitia ca urmare a faptului ca ne bucuram de acest proces: vizionam o comedie savuroasa, gasim placerea in urma faptului ca am reusit sa „descalcim” situatia vazuta in film si radem si ne bucuram de peripetiile actorilor din film.
De aceea rasul este raspunsul la starea de confuzie din creier, iar umorul devine astfel un mecanism adaptiv prin care creierul scapa de problemele cotidiene.
De asemenea, s-a constatat ca barbatii si femeile percep diferit umorul. Astfel, barbatii tind sa spuna mai multe glume, in timp ce femeile au tendinta de a rade mai mult.
In lumea cluburilor de comedie (stand up comedy) insa barbatii sunt cei care sunt stapanii scenei. Acest lucru poate fi explicat prin prisma faptului ca de-a lungul existentei, capacitatea unui barbat de a amuza femeile a fost perceput ca un semn al inteligentei acestuia. Cu cat un barbat era mai inteligent, cu atat crestea capacitatea acestuia de a asigura un trai mai bun familiei sale.
Aceasta trasatura este de altfel si una dintre calitatile cele mai apreciata la un barbat, iar marea majoritate a femeilor pun acest aspect pe primul plan in momentul in care cunosc un barbat.
Aceasta teorie nu poate explica insa de ce femeile tind sa rada tot mai putin pe masura ce avanseaza in varsta, in timp ce la barbati aceasta tendinta nu se manifesta aproape deloc.
Personal, cred ca gradul mai mare de probleme de care se lovesc femeile (gospodarie, serviciu, copil) isi pun amprenta in mod evident asupra starii de buna dispozitie a acestora.
Evolutia benzilor desenate
Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine ma relaxeaza cel mai mult sa citesc vestitele „comics-uri”. In afara faptului ca imi pun creierul la contributie, acestea sunt desenate foarte bine, iar umorul este de buna calitate si este usor de inteles.
Datorita faptului ca am reusit sa pun mana si pe multe dintre editiile vechi ale revistelor, mi-am facut o idee despre evolutia acestora de-a lungul timpului, iar concluziile imi par deosebit de interesante.
Astfel, istoria acestora incepe inca din anul 1929, atunci cand a fost publicata prima banda desenata in The Funniest#1. Aceasta nu avea insa formatul unei brosuri separate cu care suntem obisnuiti astazi, ci a fost mai degraba un supliment color al ziarului.
The Funniest#1 este astazi foarte apreciata de catre colectionari, datorita faptului ca a devenit un ghid de referinta pentru benzile desenate si a fost prima publicatie ce a consacrat o brosura separata dedicata benzilor desenate.
Din pacate, putine personaje ale acestor ani au supravietuit pana astazi. Cu toate ca au fost desenate sute de personaje, marea majoritate s-au pierdut in negura anilor.
Supravietuitorii se pot numara pe degete, iar cei mai vestiti sunt Tarzan, Popeye, Tintin si Buck Rogers.
Anii 1930 au reprezentat inceputul epocii de aur a benzilor desenate. Multe dintre personajele si titlurile emblematice din domeniul comics-urilor isi au radacina in acesti ani.
In 1933 a fost lansata prima publicatie de sine statatoare pentru benzile desenate, intitulata Funnies Celebre. Aceasta a fost urmata un an mai tarziu de Funnies Celebre #1 si a reprezentat momentul in care dimensiunile si numarul de pagini ale brosurilor destinate benzilor desenate au crescut.
Pretul de vanzare de 10 centi era urias pentru acea perioada. Daca astazi cei 10 centi nu mai reprezinta nimic pentru multi dintre noi, trebuie sa tinem seama ca salariul mediu saptamanal al unui american in acea perioada era mai mic de 25 dolari.
Revista a reprezentat un succes inca de la lansare, deoarece in ciuda pretului mare au fost vadute peste 180.000 exemplare.
Fun Comics s-a nascut in 1935 si detine un rol important in istoria benzilor desenate, deoarece aici si-au facut pentru prima data aparitia personaje precum Superboy, Aquaman, Doctor Fate sau The Specter.
Adevarata perioada de glorie a fost insa cea din perioada iunie 1928 – mai 1939, atunci cand s-au nascut doua dintre cele mai importante personaje ale benzilor desenate: Batman si Superman. Acestia au fost adevarate vedete inca de la inceput, iar faima lor a sporit odata cu trecerea anilor, ajungand in prezent la apogeu.
Cu totii am vazut numeroase filme cu aceste personaje, iar in 2016 a fost produs si un blockbuster in care isi fac aparitia ambele personaje: Batman v Superman – Dawn of Justice.
Destul de putini stiu insa care este originea acestor caractere. Astfel, Superman s-a nascut in urma zecilor de mii de apeluri telefonice primite de la copii ce ii urmareau aventurile in ziarele cotidiene ale timpului, iar Batman a fost initial un om liliac ce avea rolul de a proteja omenirea impotriva raului.
Efigiile lui Batman si Superman sunt aproape singurele ce au traversat toate diviziunile timpului, ale istoriei si ale culturii si au ajuns pana in vremurile noastre (singura exceptie ar putea fi Mickey Mouse, dar steaua acestuia a inceput sa paleasca in ultimii 20 – 30 de ani).
Adevarate icoanei ale timpurilor moderne, aceste personaje au devenit o adevarata „fabrica de bani”, iar imperiul Warner Brothers poate nu ar fi existat daca aceste doua personaje nu ar fi aparut.
Potrivit specialistilor, Superman si Batman ar fi avut un impact decisiv si asupra industriei benzilor desenate, iar lipsa acestora ar fi putut impiedica dezvoltarea exploziva a acestei industrii pe care o cunoastem astazi.
Aceasta este si perioada in care si-au facut aparitia unii dintre cei mai vestiti editori de benzi desenate din lume. DC (deveniti ulterior National Allied) si Marvel erau numai niste mici pucte de culoare in oceanul editorilor de benzi desenate. De altfel, acestia au impartit cotidienele in care apareau cu nume ca Centaur, Dell, Eastern Color, fapt ce nu i-a impiedicat sa ajunga unii dintre cei mai mari entertaineri din domeniu.
Astfel, franciza Marvel a devenit binecunoscuta datorita numeroaselor publicatii de benzi desenate si a filmelor din ce in ce mai spectaculoase realizate, iar dimensiunile acestei francize continua sa creasca in ritm exponential in fiecare an.
Astfel, productii ca X-men, The Wolverine, Fantastic Four au devenit serii de sine statatoare si sunt realizate in mai multe parti, iar personaje ca Iron Man, Thor, Hulk, Captain America sau Ant Man incanta privirile copiilor si ale adultilor.